am o intrebare sa-ti mai pun

daca ti-ai pute dori orice... ce ti-ai dori? o singura dorinta... si atat. eu mi-as dori sa am un raspuns la orice intrebare. de exemplu:
-"cine a avut geniala idee sa planteze un afurisit de hotel in fata blocului meu?"

bine ca nu pot raspunde la aceasta intrebare. altfel, acum as fi raspuns in fata unor jurati intr-o sala de judecata, acuzata de omor cu premeditare sau asa ceva.

sau:
-"unde e telecomanda?"

Dumnezeu cu mila.

sau:
-"where is the love?"

la ce m-ar ajuta raspunsul la intrebarea asta? degeaba stii unde e daca nu o poti scoate de acolo. poate e la capatul lumii, cufundata in cel mai adanc ocean, plutind printre cei mai pufosi nori sau poate un zmeu a incercat s-o rapeasca si sa o incatuseze intre zidurile de piatra reci a unei cetati aztece. sau poate ca e chiar in inima noastra si suntem prea orbi sa o vedem.

poate...:
-"cum e in rai?"

sunt sigura ca fiecare dintre noi are conceptii diferite despre ceea ce inseamna paradis. paradisul e in rai? dar paradisul nu mai e paradis daca e etern. cum ar fi sa traiest o eternitate pe o campie insorita? ar fi groaznic de plictisitor. chiar si cu toate celelalte suflete bune, te saturi la un moment dat. si imagineaza-ti o campie pe care se plimba suflete medievale, antice, contemporane, preistorice, toate la un loc. ar fi foarte inghesuit, nu? si oare ce fel de relatii putem avea cu o civilizatie mai mult decat uitata?
asta sau poate ca in rai e ca intr-o statiune de vacanta cu multe restaurante cu mancare gratis de la care nu te ingrasi, si cu magazine cu jocuri gratis si tot ce iti poti dori.
o eternitate? oare poti aprecia ceva etern asa cum merita? adica ceva trecator te face sa iti doresti sa profiti de el pentru ca stii ca poti sa il pierzi in urmatoarea secunda. te agati de el de frica, stiind ca in urmatoarea clipa s-ar putea evapora. dar ceva etern te lasa rece, cand stii ca atunci cand te trezesti va fi acolo, indiferent cum ai dormit, ce ai visat, cat ai dormit, indiferent cum traiesti sau ce iti doresti.

*note: am o idee mult mai dezvoltata despre rai si viata, dar nu stiu cum sa o descriu. o simt. ca o flacara de indoiala sau ceva asemanator. inca mai invat cum sa ma folosesc de darul car l-am primit cand m-am nascut: darul de a vorbi. si btw, nu cred ca exista iadul/infenul*

quote of day:
a te uita la tine poate fi groaznic atunci cand nu iti place ce vezi.