miercuri, 21 ianuarie 2009

nu e gata si nu am de gand sa o termin.

Nu stiu ce sa zic... mult rahat a avut loc in ultima vreme si acum cateva zile ma trezesc ca ma intreaba o prietena : "cum poti sa fii mereu asa bine dispusa?". nu sunt mereu asa bine dispusa. sau depinde ce intelegi prin asta: daca prin a fi bine dispus intelegi sa razi mereu, chiar si atunci cand iti vine sa iti smulgi parul din cap, atunci, da. sunt mereu binedispusa. sau fac eforturi sa par. oare ce sens are tot ce scriu acum? nu are nici un sens. acum te poti opri din citit, urmeaza partea cea mai groaznica, un cliche, un deja-vu.



I'm accidentaly in love. :) cred. ceva de genu "cant live, cant breathe without you, make me fly into the sky and into the big league" sau asa ceva. ok ma opresc inainte sa deraiez de tot. nu imi place sa recunosc, zau, da nu pot sa nu o fac. si nu imi sta deloc in fire. si culmea, nu ma sperie deloc. ma simt... grozav :) poate nu am controlul deplin asupra mintii mele: ii zic: rezolva afurisita de problema de mate, iar ea imi raspunde: mai tarziu... trezestema cand VEZI ceva interesant... stii la ce ma refer, nu ma pune sa iti explic. i need some dreaming to do. eu: desigur... ai de facut ceva mai important...

vineri, 16 ianuarie 2009

am o intrebare sa-ti mai pun

daca ti-ai pute dori orice... ce ti-ai dori? o singura dorinta... si atat. eu mi-as dori sa am un raspuns la orice intrebare. de exemplu:
-"cine a avut geniala idee sa planteze un afurisit de hotel in fata blocului meu?"

bine ca nu pot raspunde la aceasta intrebare. altfel, acum as fi raspuns in fata unor jurati intr-o sala de judecata, acuzata de omor cu premeditare sau asa ceva.

sau:
-"unde e telecomanda?"

Dumnezeu cu mila.

sau:
-"where is the love?"

la ce m-ar ajuta raspunsul la intrebarea asta? degeaba stii unde e daca nu o poti scoate de acolo. poate e la capatul lumii, cufundata in cel mai adanc ocean, plutind printre cei mai pufosi nori sau poate un zmeu a incercat s-o rapeasca si sa o incatuseze intre zidurile de piatra reci a unei cetati aztece. sau poate ca e chiar in inima noastra si suntem prea orbi sa o vedem.

poate...:
-"cum e in rai?"

sunt sigura ca fiecare dintre noi are conceptii diferite despre ceea ce inseamna paradis. paradisul e in rai? dar paradisul nu mai e paradis daca e etern. cum ar fi sa traiest o eternitate pe o campie insorita? ar fi groaznic de plictisitor. chiar si cu toate celelalte suflete bune, te saturi la un moment dat. si imagineaza-ti o campie pe care se plimba suflete medievale, antice, contemporane, preistorice, toate la un loc. ar fi foarte inghesuit, nu? si oare ce fel de relatii putem avea cu o civilizatie mai mult decat uitata?
asta sau poate ca in rai e ca intr-o statiune de vacanta cu multe restaurante cu mancare gratis de la care nu te ingrasi, si cu magazine cu jocuri gratis si tot ce iti poti dori.
o eternitate? oare poti aprecia ceva etern asa cum merita? adica ceva trecator te face sa iti doresti sa profiti de el pentru ca stii ca poti sa il pierzi in urmatoarea secunda. te agati de el de frica, stiind ca in urmatoarea clipa s-ar putea evapora. dar ceva etern te lasa rece, cand stii ca atunci cand te trezesti va fi acolo, indiferent cum ai dormit, ce ai visat, cat ai dormit, indiferent cum traiesti sau ce iti doresti.

*note: am o idee mult mai dezvoltata despre rai si viata, dar nu stiu cum sa o descriu. o simt. ca o flacara de indoiala sau ceva asemanator. inca mai invat cum sa ma folosesc de darul car l-am primit cand m-am nascut: darul de a vorbi. si btw, nu cred ca exista iadul/infenul*

quote of day:
a te uita la tine poate fi groaznic atunci cand nu iti place ce vezi.

bun venit mie

te salut pe tine, cel care isi consuma timpul pretios citind aceste randuri. poate vei gasi lucruri interesante sau interminabile sau poate chiar amuzante. inca nu m-am hotarat ce am sa-ti servesc. poate putina melancolie cu un strop de ironie si un pahar de lacrimi de auto-compatimire. sau daca nu ti-e foame, as putea sa iti spun o poveste. sa zicem ca se cheama "dragoste si neliniste" sau "tanar si puternic" sau, in fine, se cheama cum vrei tu sa se cheme. povestea de care va spun nu e la fel de banala ca "a fost odata o printesa care a fost rapita de un zmeu, a devenit depresiva si s-a sinucis". nu e deloc asa. e vorba de o printesa care aproape ca a fost rapita de un zmeu. pentru ca zmeul a sfarsit pe fundul unui ocean, cu un bolovan de gat. s-a dovedit ca pe printesa o chema xena.